Pateu

Mancam pateu si am revazut "expeditia" din Delta in primavara lui 2004.A fost ceva aparut de nicaieri,expeditia ca si amintirea, asa cum sunt toate lucrurile bune .Apar fara veste.Cele rele fac la fel.
Era ploaie, sezonul de pescuit mai avea de asteptat 2 luni ..dar am sperat.Ne-am cazat in Sulina la o familie de lipoveni. Cazarea era ieftina iar de mancat nu aveam decat ceva pateuri pentru ca ne bazam pe ce urma sa prindem,crap ,caras. Am tot incercat sa ademenim o zi, doua, speciile de mai sus dar nimic. Soarele incepuse sa isi arate coltii iar noi stateam cu lansetele ca intr-un lighean.Eram cam singuri pe balta iar tot ce aveam de mancare era o cutie de pateu si paine evident erau bune.Atunci am descoperit ca e placut sa vezi pana unde poti merge,sa vezi cu cat poti trai. Nu a durat mult insa acet test de anduranta, pentru ca ma plictiseam si am vazut ceva fugind prin apa .Am decis sa pun un blinker si nu a durat mult pana am prins cel mai mare peste din viata mea, undeva la 700 de grame,avat.
Episodul asta era undeva pierdut prin neuroni si pateul a reusit sa-l smulga de acolo pe el si emotiile de atunci.Asta pate.