Friday 30 April 2010

Alcool

Desi nu am mai pus alcool in gura de cativa ani,fara sa stiu situatia avea sa se schimbe.
Ajuns joi in Malaga a trebuit sa imi petrec intreaga zi, impreuna cu amicul Ionel, dand socoteala politiei de ce avem o arma electrica in torpedoul masini apoi ne-au ridicat masina pe motiv ca e parcata gresit, asa ca da-i si umbla sa remediezi situtia.Intr-un final pe la ora 17 finalizam toata alergatura.De acum aveam liber la vizita.
Obositi de alergatura pe plaja,prin centrul vechi ,pe la cetate, am concluzionat cu o bautura revigoranta de struguri despre care urma sa aflau ca are puterea de a te inmuia si a dezlega limba.Cel putin asta a facut cu mine ,Ionel a fost sofer si a trebuit sa se infraneze. Poate si faptul ca am baut incercand sa-mi sting setea a "dramatizat" situatia mai tare, de regula cand "tainuesti" bautura (vorba olteanului)te ia mai greu de cap. Ca urmare am inceput sa ma simt instantaneu extaziat, oricum deja aveam un debit destul de mare de vorbe si pareri pertinente despre orice, dar dupa ce am baut cam juma' de sticla am inceput si mai vartos cu diferenta ca acum zambeam excesiv.insa cel mai tare a fost ajutat stomacul meu ultrasensibil care deja fusese tulburat de drumetia pe avion.
Oricum acu' stau si ma intreb poate ca asta ar fi o solutie la aproape constanta intrebare "de ce nu zamesti, de ce esti trist?". Ceea ce ar fi o reusita si mai importanta.
Ca tot veni vorba de alcool si efectele sale. Anglia m-a pus in mare uimire: o data pentru ca se beau cantitati uriase de alcool, zilnic, ca urmare numaru' de cetateni turmentati e impresionant (in special in weekend). Iar a 2 a uimire vine din faptul ca pe la ei alcoolul provoaca rasete, cantece, voie buna spre deosebire de ceea ce stiam eu acasa, unde bauturile alcoolice sunt cauza numarul unu a violentei de orice natura.Da' poate diferenta asta vine din faptul ca ei beau de "fun" iar noi de necaz si suparare. Oricum ar fi cred ca alcolul ne demasca si ne lasa in "pesonalitatea goala" lasand sa se vada cam ce musteste in mintea noastra.
Daca vrei sa cunosti un om imbata-l !?

Monday 19 April 2010

Alice

Alice in wonderland dar de fapt in IMAX. Desi suna destul de promitator si aveam ceva asteptari am fost dezamagit crunt de intreg filmul, poate pe alocuri au fost momente decente dar imi scapa lasand loc unei imagini de ansamblu defavorabile.
Dupa o noapte de somn totul a devenit mai clar (filmele bune mereu te lasa cu o stare destul de greu de descris care se intensifica in timp, cele rele lasa doar un ...vid? odata cu trecerea timpului)pot zice cu siguranta ca este overrated,over hyped ,is just over.
Nu doar ca povestea ,adaptarea , mi s-a parut pointless si plina de clisee dar a fost agravat de faptul ca nici din punct de vedere tehnic,sa-i zicem, nu a fost impresionant.Inteleg ca povestea Avatarului, la fel, lasa de dorit dar se zice ca e altceva cand vine vorba de grafica si alte chestii tehnice.
Erau momente cand imi era greu cu adevarat sa urmaresc ce se intampla pentru ca succesiunea de imagini era prea rapida si cumva nefocalizata? nu am fost singurul care a fost obosit de efectul asta nedorit.O domnita se plangea si ea oarecum de aceiasi chestiune.
Am ramas cu regretul ca nu am ales un alt film.
Dar sala in sine, posibilitatile tehnice si atmosfera sunt ceva cu totul nou pentru mine .
Cred ca as fi preferat The Life Aquatic with Steve Zissou din nou.

Wednesday 14 April 2010

News

PwC to recruit 1000 this year.

Fragmente din articol :
Michael Rendell head of the firm's HR service:
"There are 3 things that sum the benefits of working for the world leading professional
service firm:

1. There is intense variety,15000 people are working for us and almost as many jobs which gives a huge variety of opportunity. It means you do not have to leave to get the next level or to gain the extra experience - there is always a new challenge and a way to progress your carrier

2. your career progression is based on your ability ..During annual reviews we discuss how each member of staff has improved their CV......bla bla...

3. You get to work with some of the brightest ,clever, interesting people on a daily basis ...bla..bla..

Urmeaza cifre , salarii estimative etc..
Am fost uimit sa constat cat de asemanator erau cele de mai sus cu ce se intampla in marea multinationala din Bv in care am lucrat, dar al carui nume nu il voi preciza. Eram axati pe producerea de centuri de siguranta & airbaguri iar sediul central este in Suedia.
Romania intrand in categoria Low cost country rezulta de acilea ca oamenii muncesc 8,10, 12 ore daca e nevoie, bineinteles contra unui bonus la salariu asa ca "the company" a mutat ceva planturi aci.
Toti managerii locali erau spalati la creier si cereau mai mult,mai mult, trebuie sa fi proactiv ,sa gasesti noi solutii la probleme vechi...Trebuie sa dai totul pentru binele firmei care te hraneste. Noi eram cei mai buni, noi, noi, noi,...O firma condusa de oameni care nu merita nici macar sa ii cunosti. Cei mai multi erau stresati, nervosi, ofticati, nemultumiti.
O firma unde salariile erau confidentiale si daca se afla ca ai spus colegului cat iei si asta facea scandal ca de ce..bla bla, urma sa primesti instiintare de "concediu". Cand se mai intampla ca un coleg,doi, aflati in lumina reflectoarelor sa nu aduca rezultate intreaga firma primea un mail in care ni se zice cum cu mare regret X a hotarat sa accepte o noua provocare in viata sa la o noua companie, asa ca sa ii uram succes in noua pozitie si sa ii multumim pe aceasta cale... Just a bunch of bulls**t. Cand aveam audituri, cum se numeau in terminologia corporationista ,totul era aranjat frumos ca sa trecem cu bine testul.Apoi manageri se felicitau pentru reusita, atata efort pentru binele comunitatii.
Trimestrial se faceau sedinte cu intreg colectivul ca sa se evidentieze zonele deficitare, zonele aflate pe profit.
Nu stiu dupa ce algoritm la 3 sau 6 luni se facea o evaluare a realizarilor in cadrul firmei. La una dintre ele mai marele insarcinat cu evaluarea ma intreaba "si cum vezi tu munca, ce reprezinta ea pentru tine?" onest ,i-am zis "un mijloc de a-mi procura fiinantele pentru intretinerea pasiunilor" la care a urmat monologul despre implinirea pe care o traiesc ei ,manageri , la munca "pentru unii munca este un hobby, o placere", "hai nu zau!" i-am zis in minte. Evident dupa o luna de la evaluare am fost relocat, motivul: nu stiu ce vreau.
O alta intrebare suna asa " esti mandru ca muncesti in cadrul Autol... ?"a nu zic numele. WTF... e doar un job nu e viata mea,nu e religia,credinta mea sau alt lucru de care sa te simti mandru.
Din vreme in vreme se faceau diverse cursuri, God I was bored of them , la cele mai mult efectiv dormeam cu ochi deschisi. Se intampla sa te mai intrebe din cand in cand cate ceva ..ah aiurea era. Dar era prea grea lupta , era imposibil sa te impotrivesti dorintei de a motai macar oleaca.
Pot numara pe degetele de la o mana oamenii care mi-au placut acolo si cu care m-am simtit bine.
Cand criza a lovit cu putere in industria auto ni se amintea la orice pas cate efortuei fac ei sa nu fie dati oameni afara, asa ca au schimbat data de plata a salariului. In ciuda diferitelor proteste exprimate in scris,ca aveau optiunea asta, evident doar o alta forma fara nici un rezultat.
Sa nu mai vorbim de mailuri, acces restrictionat la Internet ,telefoane ,doar nu vrei sa te distrezi pe banii firmei.
Imi amintesc de perioada introductiva cand cu mandrie ne aratau diferite departamente si noi urma sa ne alegem unul, "ca sa vedeti ce deschisi suntem noi". In cateva dimineti la rand un manager autohton urla ,la un subaltern, cat il tineau plamanii .Dupa orele amiezei cand aveam intalnire ,noi clasa invatacei cu ei manageri, in vederea stabilirii ramanerii noastre in departament am avut ocazia sa le zic ca nu vreau sa raman iar unul din motive a fost cel deja amintit , mereu se urla : mai mult, mai bine, mai...Raspunsul a venit prompt "doar nu sunt aici pentru caritate suntem o afacere" Ok mai ficior dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii faci cu ou si otet pe ceilalti.Inca mi se mai umfla venele de la gat si de pe fata cand imi amintesc de dictatura de acolo de pumnul varat pana in maruntaiele demnitati.
Un alt lucru demn de mentionat era codul numeric personal pe care il primisem impreuna cu legitimatia de acces, as fi vrut sa le propun sa ni-l tatueze pe antebrat . Oricum daca nu-ti convine poti sa pleci, mai sunt la poarta alti 10 gata sa-ti ia locul, asta era amentintarea care ti se arunca in fata de cate ori ceva nu iti convenea. God I hate this multinational co. full of firm policy brainless zombies, ready to do anything in and for the company name. That's power, when you can f...them all on your correct evaluation and you get to keep your fake smile, cause you don't have an conscience.
Si pentru ce toate astea ? Ca sa mearga firma bine , sa fie comenzi ,sa iti dam de lucru sa-ti platesti masina,bitza toate luate in rate. Evident ca e mai mult decat atat e vorba de binele suprem al actionarilor, al proprietarului,de putere, de strategie dar ce frumos ca au impartit cu noi felia de tort si ne putem bucura de viata in conditii avantajoase si cu rate minime.

Dupa doi ani mi-au inmanat hartia cu demisia desi aveam contract pe 5 ani. The best thing to happen to me ,ever .And that's a fact.


Bine ii zice Johny Lennon : Is room at the top,but you have to learn how to kill while you smile.

Working class hero

Sunday 11 April 2010

The bad,the good, the...morals.

The good one: Profitand de cele 85 de kg am calcat in picioare felia de paine tare ca o scorata de sapun de casa din care tocmai voia sa rupa un colt un porumbel. Praf si faramituri am facut-o. Numai bine ca sa poata fi devorata mai usor si repede.
Am ramas cateva secunde sa-l vad cum se bucura de o masa in tihna fata de ceilalti comeseni care cautau solutii sa franga painea.

The bad one:2 tipi nehotarati ma opresc, unul imi zice ca se descurca, al 2-lea imi da ca reper strada Russel. Cumva cumva s-au hotarat asa ca au urcat. Pe drum ,cand coboarau,cand se urcau inapoi, cand imi ziceau sa ma opresc, ba sa merg inainte bineinteles totul pe fondul unei veselii exagerate.Asa ca am intrat la banuieli ca astia vor sa ma faca si sa ii duc gratis, da' m-au lamurit ca nu au intentia asta.Bun mergem inainte. Tipi au inceput sa ma intrebe daca nu cumva mergem cam mult. Cu deplina incredere in propriile-mi cunostinte le-am zis ca stiu ce fac. Asa ca oameni s-au conformat si s-au linistit la adapostul unui asa de categoric raspuns..Fondata sau nefondata siguranta de sine e cheia succesului in castigarea increderii oamenilor .So... marketing pe scurt.
Deschid harta la cate un semafor pe care il mai prind pe drum ...si constat ca trebuia sa ii duc de fapt in alta parte desi nu reuseam sa gasesc exact locul, pe harta. Prea tarziu, am ajuns, a ba nu am gresit strada e 2m mai in urma , va duceti si vedeti acolo pe colt indicatorul cu numele strazii si mergeti inainte. Oameni s-au conformat si mi-au dat banii datorati pe transport plus un bacsis. Ce sa fac ? Sa refuz nu e frumos,asa ca am luat banutii si am intins-o stiind ca urmeaza buclucul de cum ajung pe strada. Dupa inca 300m ma opresc sa vad unde e domnule strada asta. Culmea era chiar strada de langa zona de unde ii saltasem.Pff...Uite asa am bagat oamenii in nacaz cu intentii "nobile".

Morala : Nu oricine te baga in ...hazna ..iti vrea raul(^^the good one^^) dar nici orcine te scoate nu-ti vrea binele (the bad one).

A good deed every day.

Wednesday 7 April 2010

2 Roti

Desi comparat cu eroul celor 2 clipuri sunt pe undeva la -oo totusi imi place sa ma consider biciclist. Asta visez, asta imi doresc de la viata.Putin nu?



Fix gear.


Stau si ma intreb de ce imi place asa tare sportul asta. Poate natura,poate senzatia,poate efortul,poate sanatatea, poate pentru ca nu e in mainstrem, Poate!?

Tuesday 6 April 2010

Maculatura

3 ani la gradinita, 8 gimnaziu si primara, 4 liceu, 3 sau 4 sau 6 sau 5 in colegiu sau facultate, 1.5 master,3-4 doctorat. Dupa 24 sau 23 sau 22 de ani ai 2 sau 3 sau 4 sau 5 diplme.
Ei acum ai 24 de ani asa ca poti sa-ti folosesti cunostintele ca sa castigi si mai multa "maculatura", hartie frumos colorata cu valori de la 10 la 500 sau mai stiu eu.O viata irosita pentru hartie,cica americani folosesc un soi de material textil oricum daca nu e hartie sunt haine.Ceva mai bine totusi.
Cu hartia ? Cu hartia cumparam alte hartii, diplome,permise, toate ca sa castigam si mai multa hartie si respect.
O viata de maculatura,pacat de pomni.

Thursday 1 April 2010

Foto

Cum vezi | Cum vad
|
----------------------------
Nu's zgarcit| sunt econom.
Nu's mandru | sunt introvertit.
Nu's trist | sunt meditativ.
Nu's criticos | sunt intrebator.
Nu's pesimist | sunt realist.
Nu's ciudat | sunt necunoscut.
Nu's modest | sunt realist.
Nu's lenes | sunt asteptator.
Nu's pretentios | sunt selectiv.
Nu's complicat | sunt complexat.
Nu's rau | sunt impulsiv.
Nu's bolnav | sunt inchipuit.

Traim aproape o viata etichetati in mintea altora. De cele mai multe ori ele (etichetele) nu surprind realitatea despre noi sau nu cum gandim noi despre noi. Realitatea ? E ca si pozele .
Aproape toti iubim pozele in care aparem, fie ca recunoastem sau nu. Cei care recunosc asta, au curaj sa le priveasca impreuna cu ceilalti fara sa fie complexati de faptul ca nu au iesit grozav. E drept cei care iubesc pozele si recunosc asta sunt majoritatea din categoria celor care ies reusit in poze si ei stiu asta...dar suprize apar intotdeauna. A 2 a categorie a celor carora nu le place sa fie fotografiati este categoria celor care se uita la propriile poze doar cand sunt singuri.
Poate pozele spun realitate din ochii celorlalti despre noi, spun despre cum suntem perceputi, vazuti, de altii, atunci cand avem curaj sa fim imortalizati fara sa incercam un smile. Urati sau frumosi,tristi sau veseli, naturali sau falsi, dinti albi sau nu, riduri, acnee . In functie de asta ne plac,sau nu, pozele in care suntem surprinsi .Depinde de cat de mult ne apreciem si ne cunoastem. De asta nu sau ne plac, fiindca sunt o dovada ca suntem asa cum ne percepe mediul inconjurator, desi suntem convinsi ca suntem altfel si chiar suntem in parte.
Realitatea ? E pe jumate in poze.
Cele mai reusite sunt aproape mereu cele pe care ni le facem singuri, ca sa fim "surprinsi" asa cum suntem. Un mare neajuns este ca pelicula nu imortalizeaza decat carcasa.
Un Mind Photoshop care sa ajusteze pozele din mintile celorlalti ar prinde la public mai ceva ca "the real thing".

Picture.