Saturday 27 February 2010

?

"By default" nu lumina este stare naturala in univers ci intunericul. Daca la un moment dat toti sorii, toate sursele de lumina din univers s-ar "arde" intunericul ar acoperi totul.
De ce nu exista surse de intuneric, si in cazul in care acestea s-ar "arde" sa fie lumina ?
De ce starea naturala din univers nu e lumina?
Si totusi exista black light, cumva paradoxal termenul , mai multe aici . Insa daca aprind un bec de "black light" intr-o incapere luminata ,nu se va face intuneric ci va scoate la iveala obiecte sau marcaje pe care nu le pot vedea cu ochiul liber, sau cel putin am dificultati in a le distinge .Ciudat.

Thursday 25 February 2010

Lucky Strike

Daca esti Rickshaw driver norocul inseamna :
Ai banii initiali sa inchiriezi ricsa.
Esti in locul potrivit la timpul potrivit.
Ai o ricsa atragatoare.
Fatza si felul tau de afi atrag oamenii .
Esti un bun negociator.
Cunosti foarte bine orasul.
Vremea este buna ( nu ploua si sunt mai mult de 0/1 grade).
Politia nu s-a hotarat sa faca treaba si ca atare sa te goneasca din locurile prielnice agatatului de clienti.
Nu ai probleme cu black cab drivers care fac mai multe ilegalitati decat noi dar nimeni nu vede ,ca sunt cu masina doar.
Nu ai pana sau alte necesitati tehnice.
Esti cat de cat odihnit si sanatos.
Nu e duminica sau luni.
Ai conditie fizica si nu cedezi dupa primele curse, deci rezisti pana la un 3 dimineata.
Vrei sa stai cel putin 8 ore pe strada.
Destinatia clienilor.
Numarul clientilor intr-un lift.
Numarul lifturilor ( as we call them).
Darnicia sau zgarcenia clientilor.
Daca e vre-o sarbatoare si oamenii ies buluc in oras .

Primele 2 sunt cele mai importante si respecta ordinea importantei. Celelalte sunt random si bineinteles ca mai sunt alti factori care imi scapa si care contribuie la succes in aceasta ramura a industriei "entertainmentului".
Ca orice lucru in viata succesul e relativ dar 2 lucruri se pot zice cu siguranta despre el:
1. Toti il vrem.
2. Toti stim ce este.

Restul e "noroc".

Thursday 18 February 2010

Get lost .

E 1.20 si am terminat cu bantuitul pe strazi cu ricsa in cautare de clienti. Pe drumul catre baza il intalnesc pe un amic polonez care are aceiasi destinatie ca si mine . Convenim sa impartim drumul in 2 ,jumate eu jumate el (parca'i vers de manea).
In drumul nostru niste britoni ne cer indicatii spre o locatie, a fi ricsar e totuna cu a fi indicator de pubs, hoteluri, strazi, restaurante etc. Ma pregateam sa ii dau omului un raspuns elaborat cand polonezul din 2 miscari de mana si 3 cuvinte il lamureste, directia indicata era aproximativ corecta. Apoi imi zice " stii e nevoie sa te ratacesti ca sa gasesti ce cauti ".
Am rumegat cateva secunde si asa e ,avea dreptate. Mi-am amintit imediat de zilele cand am inceput sa evoluez pe ricsa . Totul era acoperit de intuneric, harta orasului, ca intr-un joc de strategie ( remember AOE). Oriunde mergeam eram pierdut, ratacit, insa dupa cateva verificari pe harta si reperele din jur imi gaseam calea. In timp, tot ca in jocurile de strategie ,harta s-a colorat si a prins forma.
Desi daca nu iti pasa unde mergi nu ai cum sa te ratacesti, totusi daca te-ai pierdut e semn bun inseamna ca ai o destinatie ,inseamna ca explorezi, cauti ceva ,altceva ,ai o tinta si nu esti unul din cei care se multumesc cu indicatii cerute in stanga si dreapta. Totusi o harta e un "must have" daca vrei sa iti gasesti drumul singur fara sa mai fi confuzat de cele 3 directii diferite pe care ti le-au indicat ultimele 2 persoane intrebate.
Asta imi aduce aminte ca tre' sa vad LOST.

Tuesday 16 February 2010

Supermarket hero.

Forbidden Planet e locul in care m-am pierdut printre supereroi de comic books, nuvele ilustrate, manga si multe altele. Desi cateva contacte cu lumea anime si a animatiei am avut nu reusesc sa mi gasesc stilul ,supereroul de supermarket. De cate ori pun mana pe o carte o alta ma striga sa ii arunc o privire.
Mereu cu gandul la teama de dezamagire am ales ceva despre care aveam cat de cat o idee: Lupin III, un superhot. Un soi de haiduc mioritic ,poate ceva mai complex. Recunosc ca si dupa ce-a de a 3 parcurgere a cartilor ,si am luat si 3, am fost dezamagit. As fi vrut sa ma incante macar cat anime-ul. Oricum nu regret ca le-am achizitionat.
Nici acum nu stiu exact care imi e stilul, supereroul ce il caut si care imi va aduce satisfactia. Desi asta ii da mai multe sanse eroului "autohton". (That's me).
Oricum stiu ca sunt cu un pas mai aproape de definirea acestui stil personal ,de gasirea eroului , cu fiecare esec stiu de ce sa ma feresc si unde sa nu caut - conform principiului " ce nu te omoara te face mai puternic " dar te poate lasa infirm as adauga eu.
Fapt e ca am fost acolo zilele trecute,iara. De data asta m-am ratacit din nou, totusi pana la final mi-am gasit drumul spre o alegere sigura ,un anime ce desi l-am vazut cu cativa ani in urma trebuia sa il am in original si sa il revad: Ghost in the shell 2. Innocence . Asta alaturi de tot ce poarta marca Hayao Miyazaki merita vazut.
Tot ce imi ramane de facut e sa imi procur un DVD player acum.


Thursday 11 February 2010

Rrr...

"Rutina,ruina,rugina"una din frazele favorita a unui orator cunoscut in cadrul anumitor cercuri, adept infocat al vegetarianismului. Stil de viata excelent de altfel atunci cand e o optiune personala pe care nu consideri ca tre' sa o afisezi si sa o fluturi cu orice ocazie ca fiind evnghelia mantuitoare ce ofera superioritate celor ce o adopta.
In fine de fapt asupra legii celor 3R ,cum ii place oratorului sa o numeasca ,as vrea sa ma opresc.
Nu am reusit sa vad rutina din perspectiva asta a ruinii ,ba din contra imi apare ca fiind ceva pozitiv chiar daca nu 100% . Datorita ei am descoperit graffiti-ul, MTB, 3D, si ar mai fi. OK nu doar datorita ei, e mai mult decat atat, dar ea a jucat un rol important, asa ca ramane la loc de cinste.
Cum asa? Pai in scurta-mi viata am schimbat vre-o 4-5 joburi cred. Uram perioada de inceput de 2-3 luni pentru ca toate erau noi asa ca trebuia sa mi dau interesul sa vad cu stau lucrurile asta nu-mi lasa timp pentru mine si interesele mele . Era si perioada cand oamenii se convingeau ca am mare potential asa ca ramanerea mea acolo era lucru sigur.
In scurt timp dupa initiere lucrurile mergeau ca unse, odata venit la birou task-urile erau rezolvate cu destula usurinta pentru ca erau destul de asemanatoare zilei trecute asa ca de acum intervenea ea, rutina. Restul zilei curgea foarte repede citind cate un movie review, ceva informatii despre trupe , ceva know how despre graffiti , MTB si alte cele. Asa se face ca plecam acasa cu noi initiative , animat de vise noi. Ajuns acasa lucrurile se schimbau cheful de research trecea , parca eram programat cand ajung la munca sa am cine stie ce curiozitate pe care o pastram pana dupa terminarea rutinei zilnice.
E drept poate de aia am si schimbat atatea joburi ,avem timp pentru mine , timp in care nu au resuit sa imi inoculeze sloganuri corporationiste. Jobul meu nu a fost viata mea niciodata si nici nu am stiut sa ma fac ca asa ar fi.
Poate ca legea celor 3R ar trebui rescrisa?
Rutina, Relativ, Revelatie ?

http://www.youtube.com/watch?v=lBvaHZIrt0o

Tuesday 9 February 2010

Genetic

"E gata,ajunge atat " imi zise unchiul. Terminasem curatenia de primavara la mormantul bunicii.
"Nici nu am fost acolo cand..." ziceam catre mine da' nu ca pe un repros sau cu vre-o urma de regret ci doar cu gandul la recunostinta datorata pentru ca m-a crescut.
Il cautam pe batran, era randul lui la curatat desi ii venise randul mult mai devreme. Decalajul de "fus anual" intre cei doi ne-a impins vre-o 40 de ani in urma . Ani parcursi in doar 20 de metri cand la dreapta,cand la stanga iar dreapta iar stanga pe durata a 10 minute ,multumita gaurilor de vierme din cuantumul spatiu-timp.
Stiam din povestile pe care ceream sa le reaud acum la capatul mormantului ca fusese sluga la boier si ca aruncase un sac cu bani intr-o fantana cand cu venirea comunistilor, colectivizarea si toate cele. Mai apoi devine tamplar, imi zice ca unul bun chiar. Dar cel mai adesea aud cat de mult iubea copiii.
Toate astea nu ma faceau decat sa regret inca odata ca nu ne-am cunoscut, imi aduceau aminte de teama mea de moarte si de continua cautare dupa un remediu impotriva temerii . Acolo mi-am promis inca o data ca voi trai 120 de ani.
Pentru cateva momente mi-am reamintit pozele cu el, am privit la fata unchiului, mi-am adus aminte si de tata si m-a lovit ca un fulger asemanarea dintre ei , asemanare pe care nu o bagasem de seama pana atunci. Tata ,unchiul , batranul la randul lui si eu purtam zestrea genetica a unor oameni pe care nu ii cunosteam dar ii numeam parinti . Am vazut pentru cateva momente cum in mine zac ei ,traiesc ei, amintirea lor, predispozitiile si cate alte lucruri necunoscute mie zac toate in genele mele asteptand sa se perpetueze.
Da , desi nemurirea sufletului e un basm am inteles in ziua aia ca totusi odata nascuti suntem nemuritori si genetica confirma asta.