E cumva .

E ...cumva greu de descris sentimentul,mai bine zis trairea,sau si mai bine realitatea pe care o constientizezi ca "patron" de caine.
E vorba de faptul ca animalul nu are nici o indatorire fata de tine .Sa te asculte, sa te urmeze,sa te iubeasca. Tu l-ai ales , tu ai vrut animal si asta doar ca sa te bucuri ,sa iti umple viata, desi as zice ca cei care l-au cules de pe strada au facut-o pentru binele cainelui nu neaparat pentru multumirea lor sufleteasca. Cu toate astea , in cazul celor alesi,el e cel care trebuie sa se supuna , sa ceara, sa nu fac aia ,sa nu mearga acolo..etc desi eu sunt cel care se va bucura de acele interdictii. Evident sunt si interdictii menite sa il salveze.Dar noi suntem convinsi ca ei sunt mult mai fericiti cu toate regulile noastre ,poate gresim.
Cu toate regulile astea ei prostuti sar pe noi si se bucura de parca am fi niste.....
Noi suntem cei care castiga din aceasta achizitie iar ei se poarta ca si cand ne-ar fi datori.