Implozie.

Aveam dreptate cand ziceam ca mai devreme sau mai tarziu zugravitul degenereaza in conflicte , neintelegeri, nehotarare.Si asta nu am observat-o doar de ieri de azi ci chiar din ziua in care am inceput sa zugravim.Am ajuns obosit, am ajuns sa ranesc, sa ma victimizez, sa am dreptate, sa ma insel si toate astea sunt asa de obositoare.
Stand in UK nu am bagat de seama dar un proces incepuse, unul de schimbare in mai bine la nivel personal. Am devenit constient de schimbare abia ajuns acasa. Am observat ca nu ma mai afectau la fel de tare nemultumirile, eram infinit mai rabdator, parca eram mai implicat afectiv. Imi placea. Dar asa cum zicea un cunoscut , fiara e acolo, doar doarme. Asa ca odata cu inceperea zugravitului , angajare, cu alte cuvinte cresterea nivelului stresului si-a facut simtita prezenta din nou.
Sunt ca o bomba gata sa detoneze la cea mai mica scanteie sau atingere mai nepotrivita.De fapt sunt o bomba regenerabila. Dupa ce explodezi si ranesti , in cateva zile o iei de la capat. E ciudat cum dupa ce ranesti iti gasesti agumente prin care sa iti demonstrezi ca ai dreptate, ca tu esti cel ranit .Oricum vine si momentul cand pana si justiicarea asta te oboseste, enerveaza si eplodezi fiindca explodezi. Ma mai mangaie gandul ca nu pot trece peste chestii de gen fara nici o urma de reflectie sau reflexie ? Slaba consolare.