Slow motion.

Viata de santier are si momentele ei care te bine dispun.
Unul din momentele astea este legat de vizita pe santier a persoanelor de sex feminin. Daca respectivele sunt si intr-o forma fizica de "invidiat" atunci ce urmeaza e lesne de imaginat.
Daca exista ceva specific unui santier ,acel ceva este zgomotul flexurilor care taie,fier,gresie, zgomotul diverselor utilaje iar pe langa toate astea fiecare echipa de mesteri are radioul ei care racneste de uneori avem reclamatii de la vecinii din apropiere. Urla ceva muzica populara.
Dar sa revenim, cum ziceam odata cu intrarea pe santier a celor mentionate in primele randuri, ce urmeaza e previzibil. Adica flexurile amutesc, orice mascul constient de acea prezenta pe santier isi indreapta spatele,utilajele incetinesc si ele pana la oprire de parca indicatoare de cedeaza trecerea ar fi montate din metru in metru. Toti ochii sunt indreptati spre vizitatori, se rostesc soapte ca si cand toti ar asista la un moment memorabil ce nu trebuie ratat.Pentru cateva minute totul e pe slow motion.Fiecare pas al "caprioarei" este adulmecat,e un intreg ritual ce nu poate si nu ai dreptul sa il intrerupi.
Vulgar domnule, vulgar iti zic ! Ei sau ele?